Dan Negru: „Sunt insuportabil!“

Sunt oameni care-şi trăiesc vieţile în seninătatea succesului. Îmi plac oa­menii care au avut ştiinţa de a-şi trăi succesul zâmbind. Admir absenţa încrâncenării. Admir buna dispozi­ţie a oamenilor, aşa cum admir con­secvenţa cu care reuşeşti să fii cel mai bun la ceva. Citisem la Octavian Paler asta: „Nenoro­cirea vine din incapacitatea omului de a sta la el acasă“. De asta mi-am adus aminte în după-amiaza pe care am petrecut-o cu Dan Negru. Este nr. 1 în divertisment pentru că a reuşit să-şi construiască o casă, în care a ştiut să rămâ­nă. L-am cunoscut când soţia lui urma să nas­că primul lor copil. Ne-am reîntâlnit aproape simetric, când se pregăteşte să-l cunoască pe cel de-al doilea. Îmi pare un om condamnat la fericire. Absolut insuportabil.

Lumile lui Negru

Ai intrat în a doua parte a vieţii tale?

Dan Negru Nu. N-am ieşit din adolescenţă. Am coşuri pe faţă. N-am idee cum e cu vârsta.

Care sunt diferenţele importante între cel care eşti acum şi cel care erai acum 15 ani?

E o cu totul altă lume. Când am început încă aveam reminiscenţele monedelor de trei lei cu care sunam de la telefoane publice. Acum am un pătrat pe care e un măr muşcat şi de pe care pot să vorbesc la telefon oriunde. Asta zice tot.

Sunt două lumi diferite. Te-ai adaptat.

Paradoxul e că acum trăiesc în alte două lumi. Lucrez în Moldova, unde fac două emi­siuni în prime time. Trăiesc pe două sim-uri diferite. Mă suni tu, să facem un interviu pen­tru OK!. Închid cu tine, mă sună unul de la un ziar din Moldova.

În lumea asta, faţă de cea de acum 15 ani, nu ai senzaţia că s-a pierdut ceva important?

Am o poză care m-a impresionat foate tare, celebră în toată lumea. Sunt nişte muncitori care construiau atunci Rockefeller Center. Stau pe o bârnă la etajul 69 şi mănâncă. Acum, în Anglia, au încercat să refacă acea fotografie, într-un turn, la acelaşi etaj. În fotografia veche, unul fuma o ţigară, altul bea un whisky. Acum n-au mai avut voie. Au imitat fotografia, dar cu centuri de siguranţă. Totul e plastic.

Ai fost la fel de fericit şi într-o lume, şi în cealaltă?

Nu sunt foarte conectat la ele. Mă hrănesc, dar nu mă întreţin în viaţă.

Ai o bună dispoziţie inumană. Aş vrea să stabilim şi un moment important în care n-ai putut să râzi aşa.

Cel mai complicat moment de televiziune din viaţa mea a fost ziua în care am filmat o emi­siune de sâmbătă seara, difuzată de Antena 1. Se numea „Secret Talent“. Luni era programat platoul de filmare, iar duminică seară a murit bunica mea, la Timişoara. Pe mine bunica m-a crescut. Nu puteam să anulez emisia. Am stat la filmare. N-am putut să râd. Am spus în filmarea aceea că e prima emisiune a mea pe care bunica n-a văzut-o. Ea mi le văzuse pe toate. Se uita şi la reluări. Nu înţelegea nimic. Se uita să-şi vadă nepotul.

Radu Buzăianu

17 Februarie, 2012 - 01:58